sâmbătă, 12 iunie 2010

Ce este in mintea mea?


ce este in mintea mea??? [grea intrebare]
ma intreb de ceva vreme si sincer....nu ma pot intelege. mi-as dori din tot sufletul sa pot sa ma inteleg. Reusesc pt cateva minute, dar dupaia realizez ca multe se bat cap in cap si ma las pagubasa.
m-am trezit astazi singura pe o straduta, cu un gand tare ciudat. "De obicei verile erau ale noastre, de acum in colo verile vor fi doar ale mele". e de bine sau de rau? adica...e de bine ca nu mai imi impart vara cu tine, si ca de acum in colo voi fi doar eu pe cont propriu? desi ma simt vinovata sa zic ca sunt doar eu cu mine, pentru ca prietenia celor din jur imi este oferita din plin, iubirea familiei la fel. Dar ma refer strict la ce era inainte. De acum in colo, cand voi merge la mare nu ne vom vedea, de acum in colo, imi beau singura cafeaua pe balcon, de acum in colo merg singura la bazin si totul este pe cont propriu. Si uneori ma gandesc, cat sunt eu de tare, si cat de mare e capacitatea mea de a sterge cu buretele unele intamplari...tot nu ma pot imagina inca cu un inlocuitor.
imi lipsesc cateva scene, recunosc, dar trebuie sa realizez. SUNT PE CONT PROPRIU, iar de acum inainte verile imi apatin si sunt in totalitate ale mele, nu "ale noastre".
Am ascultat o melodie numita "you could be happy" de la Snow Patrol. Si m-am invinuit.
A iubi inseamna a dori fericirea celui de langa tine, chiar daca acel cineva nu este langa tine. Si m-am invinuit pt ca eu nu am dorit fericirea acelui cineva daca nu e langa mine. Si nu nu...STOP! sa nu se interpreteze gresit. nu am dorit nici raul. Dar pur si simplu nu am dorit nimic pt acel cineva daca nu a mai fost langa mine, iar asta denota ca sunt o persoana indiferenta. De aici a pornit alta intrebare: "eu macar am fost capabila de atata iubire incat sa doresc fericirea absoluta celui de langa mine?" - raspunsul probabil este nu. Insa vorbind despre acest lucru, incep sa doresc fericirea, bunastarea si implinirea sufleteasca. Si vreau sa doresc fericirea, chiar daca nu este alaturi de mine.

Inchei.


Ce seara frumoasa. Terase, schimb de idei, companii placute si multa prietenie. Lucrurile marunte fac viata sa urle de bucurie din toate incheieturile si din tot adancul si strafundul sufletului. Iubesc ce ma inconjoara. Iubesc vara, iubesc familia si iubesc prietenia cu toate defectele si calitatile ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu