Nu e nimic aici decat dorinta....

nu e nimic aici decat dorinta noastra de a muri cat mai tarziu posibil...
si iata inca o nedumerire: "daca ai putea sa cunosti viitorul fara sa il poti schimba, ai mai vrea sa il cunosti?"
traiesc cu senzatia tampita ca trebuie sa se intample ceva important, ca trebuie sa fac ceva, sa trebuie sa ma astept la ceva. traiesc cu un gol stupid care ma macina si ma roade si ma distruge. putin cate putin, dar categoric "s i g u r". da...da...personajul meu intr-un fel special, incepe sa prinda contur. are umbra, are culoare, are atitudine, si o aura haioasa...nu? este de-a dreptul incitant tot procesul acesta complex ce se creeaza.

Concluzia zilei: "daca incerci din rasputeri sa te convingi ca ceva este predestinat sa se intample, cel mai probabil nu va fi asa.Trebuie sa supravietuiesti, sa faci fata oricarei intamplari oricat de urata ar fi aceasta...si da stiu, ca pe moment pare sfarsitul lumii dar nu este atat de rau pe cat pare."

Nimic nu este atat de rau pe cat cred eu ca este. Totul are o solutie, o rezolvare. Iar lumea asta este atat de deosebita si de frumoasa din toate punctele de vedere. Simt cum incet incet, ma imbat de optimist, si imi e frica sa nu ma trezesc mahmura innecata in pesimism acut. Dar stiu sigur ca dupa mahmureala va veni starea normala de realism cu sferturi academice de visare.

Noapte buna Heathy.

31 iulie 2010

am sters titlul de cel putin 10 ori. incercand cu "poor little baby" "empty" "gol total" "vid". cea mai desteapta alegere mi s-a parut data de astazi.
e alarmant de-a dreptul ce se intampla uneori intre oameni. pentru ca nu multi nu stim sa apreciem ce avem si pentru ca punem accentul pe loc si moment si nu pe oameni. si apreciem deabia dupa ce nu ii mai avem. stim sa ii plangem dupa ce nu mai sunt deloc, sau dupa ce dispar din viata noastra.

e un gol ciudat.
asocierea fiecarui parfum cu anumite amintiri, melodii ce fac sa para vi mii de trairi.
trecutul e un loc periculos, acolo lucrurile se faceau altfel, e un loc ce nu trebuie vizitat, e un loc despre care nu trebuie sa povestim. si e periculos, e o usa care nu trebuie deschisa pentru ca risti sa intri si sa te pierzi. si te transformi intr-o "Alice in wonderland" unde se intampla tot felul de ciudatenii, si unde totul se intoarce cu susul in jos.
e bine?
http://www.youtube.com/watch?v=AWoPsyY8CZY can you sing this to me?

Piesa "Marea"

Actul I

ii va sopti toate secretele ei marii.
o va imbratisa cu mult drag.
va glumi si va rade alaturi de Soare. vor fi bucurosi toti 3 sa se revada.
va fi o intalnire fericita...

Actul II

va privi suferinta drept in ochi si o va alunga.
bucatele din trecut vor incerca sa o atace. dar marea o va ajuta sa le ignore.
suferinta va fugi manacand Pamantul.

Actul III

cum va fi?

Ne vor intreba....

Cand aveam 5 ani, ne-au intrebat ce vrem sa ne facem cand vom fii mari. Raspunsurile noastre au fost...astronaut, presedinte sau in cazul meu cantareata. Cand aveam 10 10 ani ne-au intrebat din nou, iar noi am raspuns...medic, asistenta, sau in cazul meu actrita. Dar acum cand am crescut, vor niste raspunsuri serioase. Ei bine ce ziceti de asta?!...cine naiba stie?!
Nu asta este momentul de a lua decizii rapide si dificile. E timpul de a face greseli. De a lua trenul gresit si a ramane intepenit undeva; de a te indragosti mult; de a experimenta; filozofie....nu ai cum sa faci o cariera din asta. Razgandeste-te din nou si din nou pentru ca nimic nu e permanent. Fa cate greseli poti, asa ca intr-o zi cand ne vor intreba din nou ce vrem sa fim, nu va mai trebui sa ghicim.

VOM STI